Franţa: Kronenbourg 1664

Iar pe la francezi după muuult timp… Berea Kronenbourg 1664 e lăudată ca fiind prima bere franceză. Aici îndoielile mele curg masiv: cum? Vecinii belgieni brasau de pe la 1100 (ascunşi pe la mânăstiri, ce-i drept) iar Franţa nu s-a apucat de nobila artă decât la 1664? Mi-e greu să cred că bretonii şi normanzii chiar stăteau pe uscat pe când tocmai inventaseră la bière de garde. Bun, s-o lăsăm aşa cum vor ei, probabil că ştiu mai bine. Prezentare sobră bicoloră mai degrabă (deşi e şi puţin alb pe acolo care să-i dea un iz naţionalist) cu numele mărcii scris mare (adică 1664), altfel aerisit şi clar, dar în acelaşi timp pretenţios… se vede că e vorba de ceva franţuzit la mijloc. În privinţa gustului, aduce destul de mult cu confratele Kronenbourg (şi atât), parcă să zic că ar avea un corp ceva mai robust şi e mai estompată în privinţa dulcegăriei. Altfel, e o bere detul de bine echilibrată şi aromată, ba chiar apreciez pozitiv aspectul fructat, de citrice, dar nu e ceva cu care mi-aş pierde prea mult timp.

Producător: Brasseries Kronenbourg, Strasbourg, Franţa / Carlsberg Group

Stil: lager

ABV: 5%. Aş putea să jur ca am mai degustat aşa ceva în trecut la un ABV de 5,5%.

Culoare: Galben obişnuit pentru un lager. Carbonaţie medie. Spumă moderată care trece relativ repede. Fără dantelă pe pahar de data asta.

Aroma: aspect dulceag de la început, de simte malţul şi o prelungire fructată de citrice destul de interesantă.

Gust: Corp mediu, textură destul de apoasă, totuşi înţepătoare. Acrişor-dulceag cu nuanţe de malţ şi extensii fructate. Finish mediu ca intensitate cu aceleaşi extensii dulcege. Un lager destul de comun.

French lager. Common yellow look, clear. Average carbonation. Insignificant head, vanishing fast. No lace this time. Nose: malt, some citrus feel, sweet-sour corpolence. Average body, weatery texture. Sweet-sour taste, malty with citrus notes. Average intensity finish with the same sweet extensions. Common lager.

Franţa: Meteor Lager

În principiu îi creditam pe francezi cu o calitate şi o diversitate a berii mult mai bună decât nemţii, dar uneori cad şi ei destul de nefericit. Meteor Lager e exemplul că mai rău nu se poate… probabil că depăşeşte cu puţin celebra 33 Export (au PET d’1 litre). Prezentare interesantă la un volum de 25cl cu o etichetă simplă dar totuşi anostă pe care scrie: Meteor. De la desfacere mi-am dat seama că nu prea are treabă cu o bere curată, emanând aşa un fel de duh de grăunţe nemaipomenit combinat cu o amărală de hamei sau ce produs de sinteză o mai fi el… La gust mi s-a părut din nou ciudată în sensul că ingredientele păreau bine reliefate însă corpul prea apos şi acid i-a scăzut imediat din valoare şi la asta s-a adăugat aspectul metalic şi alcoolizarea devastatoare de la finish. Adevărul e că avem şi noi lager-uri muuuult mai bune…

Producător: Brasserie Meteor, Hochfelden, Franţa

Stil: lager

ABV: 5%

Culoare: auriu obişnuit. Carbonaţie slabă, spumă de mică intensitate care nu se păstrează. Fără dantelă pe pahar de data asta.

Aroma: malţ, hamei şi un aspect ierbos/lemnos acrişor-dulceag şi ceva grăunţe.

Gust: Corp mediu, acidulat, apos, destul de bine articulat, mediu astringent; malţ cu aspecte lemnoase şi dulcege. Finish scurt ca intensitate dulceag metalic. Deranjează vădit alcoolizarea sesizabilă şi aspectul metalic de la înghiţire. Vai de el de lager…

Pityful french lager. Golden look, soft carbonation, almost no head. No lace on the glass this time. Nose: malt, hops (or similar chemical stuff) some wood and grain notes. Medium body, watery, quite well balanced; malty taste with hints of wood and some sugars. Short intensity finish, sweet with an metallic add. Weird alcoholization sensible at finish. Avoid this one!

Franţa: Abbatiale Triple

Enfin, j’ai decidé que les commentaires pour cette bière sont inutiles…

Producător: Brasserie des Sources, Saint-Armand-les-Eaux, Franţa

Stil: ale / abaţială triplă, refermentată în sticlă / bière de garde

ABV: 7%

Culoare: galben clar. Carbonaţie medie. Spumă intensă care trece greu. Dantelă masivă pe pahar.

Aroma: predomină malţul şi drojdiile cu un aspect lemnos şi cu vagi influenţe dulcege, ierboase şi de pâine. M-aş fi aşteptat la ceva mai amărui, fiind vorba şi de un adaos de boabe de ienupăr.

Gust: Corp plin, textură mai degrabă uleioasă, echilibrat, sec, dulceag cu aspecte lemnoase şi oarecum de fructe dulci (pere negre, după mine). Finish prelungit, intens, parfumat cu aspecte de malţ şi drojdii.

Abbey style ale or bière de garde, from an ancient, medieval recipe. Clear golden look. Medium carbonation. Intense foam first, persistent. Massive lacing on the glass. Nose: malt and yeasts (at first glance), then touches of spices, sweet dried fruits (pears, I think), grass and bread. I expected something more bitter due to the gentle add of juniper berries but is not quite. Full body, oily texture, balanced, dry, a little sweet with notes of wood, malt, yeast and sweet fruits. Long and intense finish, with notes of malt and yeast. Strange and good beer. Les Bleus ne cessent pas à surprendre…

Franţa: Abbaye de Crespin Secret des Moines Triple

Prin urmare, din nou un tur interesant prin gusturile dulcege şi franţuzite (ca să zic aşa). Se pare că domnii de la Brasserie Grain D’Orge n-o duc rău deloc şi dacă toată producţia lor e cam în acelaşi stil, merită laude. Berea depăşeşte ideea comună de bere din Franţa şi se apropie sensibil de stilul belgian, de o bere de fermentaţie superioară astringentă cu arome bine îmbinate de grăunţe cu fructe dulci (stil pere sau prune uscate). E o bere grea şi intensă (cele 8% ABV se simt imediat, fără ca procentul destul de mare să se simtă în stil… sintetic). Prezentarea e sobră, o etichetă gălbuie, în stil pergament, fără medalii sau laude de sine inutile. Oricum, esenţialul este înăuntru…

Producător: Brasserie Grain D’Orge, Ronchin Lille, Franţa

ABV: 8%

Stil: abaţială triplă

Culoare: cupru deschis. Carbonaţie medie. Spumă generoasă care se menţine în timp. Dantelă marcată pe pahar.

Aroma: malţ intens fructat (portocale) şi oarecum ierbos. Dulceag şi intens, tente de caramel şi vanilie

Gust: predomină malţul cu un fundal de hamei şi drojdii. Se distinge aspectul de citrice şi fructe dulci. Corp mediu spre plin, intens, poate puţin prea dulceag, sec şi mediu astringent. Finish prelung dulceag cu iz de drojdii şi fructe (citrice şi pere uscate), un pic afumat. La retroolfacţie se simte alcoolizarea. Merită!

Trippel style abbey ale. Copper look. Medium carbonation. Long lasting white head. Strong lacing. Fruity (citrus, dried pears) and sweet malty aroma (same for the taste). Medium to full body, intense, a little bit too sweet. Dry and astringent. Long finish with hints of fruits and yeasts. Good… vive la France!

Franţa: Grain d’orge blonde cuivrée

Îndeobşte francezii când se apucă de ceva nu prea se lasă de treabă pe la jumatea drumului. În sfârşit, eu nu prea cred în atribuirea colectivă a unor trăsături pentru comunităţi largi dar cred că oamenii de prin Hexagon nu prea sunt ăia care să nu facă ceva fără să fie mulţumiţi de ceea ce fac. Bunăoară Descartes (francez sadea!) e socotit părintele raţionalismului pe când simţul comun ne spune că mai degrabă neamţul e cel cu maşinăriile şi cu calculele. Iată că nemţii se dovedesc de o mie de ori mai lirici şi sentimentali: o incursiune prin literatura lor chiar dovedeşte asta cu prisosinţă. Francezii sunt deosebiţi faţă de nemţi şi prin bere. Asta e, la o ţară imensă – o gămadă de gusturi şi de stiluri de bere! Grain d’orge blonde cuivrée are un strop de Franţa îmbinată cu un strop de Belgia (e o bere de pe la Lille), interesantă, savuroasă dulceagă şi tare, aşa cum le place lor. Prezentare veselă, cu personaje înaripate turnând cervesia în pahare.

Broducător: Brasserie Grain D’Orge, Ronchin Lille, Franţa

Stil: ale, double malt, haute fermentation

ABV: 8%

Culoare: cuprat transparent. Carbonaţie medie. Spumă intensă şi de durată, se menţine la suprafaţa lichidului. Dantelărie marcată pe pahar.

Aroma: dulce cu accente hotărîte de malţ, influenţe de grâu şi ceva lemnos.

Gust: Corp plin, dens, dulceag, echilibrat cu aceleaşi componente ca şi aroma (malţ dulceag şi un iz lemnos). Finish dulceag în primă instanţă mediu ca intensitate şi durată, trrecând într-o prelungire amăruie. Alcoolizare bine sesizabilă pe finish.

Ale, double malt. Light copper colour. Medium cabonation. Intense and long lasting white head. Nice lacing. Sweet aroma with accents of malt, wheat or bread and some wood hints. Full body, sweet, well balanced. Sweet aftertaste turning to an interesting light bitter. Strong alcoholization.

Franţa: Fischer Tradition

Nu mai stiu ce anume urmăream când am cumpărat Fischer Tradition (de la supermarche, of course, că de fiecare dată se lipeşte câte ceva…). Gustasem cu muuult înainte o bere specială Fischer şi numele m-a atras imediat. A fost o degustare în care am ştiut exact la ce să mă aştept: la ceva dens şi dulceag. Altfel, din câte am observat, Fischer o duce bine: e o bere estică (din Alsacia) însă nu în stilul lagerului sec german, aromată şi cu o ofertă generală bogată (ambrée, blonde speciale, de printemps, d’été, de Noel…) aşa încât francezii nu duc lipsă de diversitate de gusturi… Prezentarea la sticlă e uluitoare: o sticlă embosată cu un dop ciudat (swing-top, des întâlnit la berea belgiană de volume mici) cu o mică etichetă-sigiliu cu emblema producătorului. Doza e plictisitoare, doar cu o emblemă, după cum se vede.

Producător: Brasserie Fischer / Heineken France

Tip: pale lager

ABV: 6%

Culoare: auriu spre cupru. Carbonaţie medie, spumă de medie durată;

Parfum: malţ cu caramel bine definit;

Gust: o combinaţie destul de alambicată de malţ cu caramel (nu excesiv, dar sensibil) şi cu un iz fructat. Nu e o bere plictisitoare, dar cred că datorită tăriei şi combinaţiei de arome merge mai bine la ocazii. Finish dulceag cu note de hamei, un fel de amărui foarte fin. Finish-ul o salvează mult pentru că aroma dulceagă se taie în timp scurt.

Per total: bine structurată, cu un corp săţios şi dens (după cum de fapt mă aşteptam) aş putea spune chiar destul de echilibrată, o combinaţie interesantă de aromă de malţ cu ceva fructat. Un minus semnificativ ar fi izul nenatural de alcool care învăluie aromele ingredientelor (sensibil în parfum şi mai puţin la gust). Altfel, una din miile lager-uri franceze onorabile…

Franţa: Jenlain Blonde (Bière de garde)

Articolul s-a mutat aici: Jenlain Blonde

Franţa: Adelscott

Dacă stau bine să mă gândesc, mi-e destul de greu sa descriu această bere, pur şi simplu pentru că e insolită! E un amestec de tărie alcoolică cu o aromă intensă de malţ de whisky plus ceva dulce care cred eu că exclude ideea de a bea două la rând. De, francezii sunt maeştri la dulcegării, deci n-avea cum să nu le iasă. Am luat-o de la supermarket, nici nu mai ţin minte în ce idee şi am fotografiat-o imediat. Acuma îmi pare rău că n-am scos şi ceva cu lichidul în pahar. Poza e mai veche, de pe când nici nu prea mă gândeam că o să scriu despre ceva, cu atât mai mult despre bere. De fapt nu conţine whisky aşa cum s-ar crede, ci referinţa este mai degrabă la modul în care este preparat malţul respectiv. Deci grăunţele încolţite de orz nu sunt doar prăjite ci sunt procesate şi prin afumare, un fel de uscare la flacără. Nemţii îi spun Rauchbier, o bere populară în anumite regiuni.

Culoarea este închisă, fermă, spre ambră, foarte asemănătoare cu un whisky vechi, în parfum predomină malţul dar şi un iz  de caramel care o face interesantă. Gustul este intens, excesiv de dulce după mine, predominând aroma de malţ şi caramel. Are o carbonaţie generoasă însă se bea greu (cel puţin ăsta a fost cazul meu) şi am simţit-o ca fiind grea, dezechilibrată. Sunt convins că nu se poate acompania cu nimic dar cred că nişte carne ţinută vreo oră într-o bere atât de aromată poate căpăta o crustă de invidiat.

Franţa: Kanterbrau

În principiu nu prea aş fi ştiut mai nimic despre berea Maestrului Kanter, dar o anumită conjunctură m-a determinat să încerc. Plimbându-mă la ţară prin Hexagon, sub mandatul lui Sarko, la intrarea într-un magazin general, din ăla cu de toate, se prăvăleşte pe uşă un citoyen cam afumat (ce mai, ameţit bine) încărcat cu una bucată pachet a şase sticle Kanterbrau. Care evident că i-au căzut pe jos şi după cum bine vă daţi seama, s-au şi spart. Cetăţeanul ne aruncă o privire de oţel şi începe să inventarieze pagubele, gratulându-ne cu oarece expresii pre limba lui Titi Henry… sau a lui Baudelaire (nişte măscări ordinare, sigur). Din şase s-a ales cu două… în sfârsit. Peacă bombănind şi călcînd apăsat. În magazin m-am gîndit: ia să văd cam care ar fi paguba! Dincolo de bani, mai era ceva, vreo savoare sau vreo calitate anume?

Nu e o bere tare, în schimb e una densă şi săţioasă, aurie, spumoasă şi cu o carbonaţie cam la medie. Parfumul e al unui malţ suav combinat cu drojdie. Are un gust dulceag însă nu intens sau supărător. Cert este că nu e o bere amară dar e totuşi plăcută… i-am dat omului dreptate, deşi în continuare am impresia că o cumpărase ca să se dreagă…

Franţa: Kronenbourg

Prin Franţa, Kronenbourg şi aproapele Kronenbourg 1664 sunt ubicue, se găsesc peste tot în tandem aşa cum sunt pe la noi Ursu şi Timi: nedespărţite, aparţinând aceluiaşi producător. Kronenbourg apare în două variante din cîte îmi amintesc: o doză argintie şi una roşie, cu aceleaşi însemne ale mărcii.

E o bere clară nu foarte tare, galbenă, densă şi savuroasă, cu parfum pregnant de malţ şi hamei. Carbonaţia este medie, oferind o spumă fină şi rezonabilă. Gustul este puţin dulceag probabil de la drojdia folosită, dar totuşi respectabil. Da, cred că e berea lor obişnuită, (în condiţiile în care ei apreciază mai mult vinul) dar mi s-a părut puţin distinctă de tradiţia germană, adică nu e în primul rând amăruie şi „verde” la gust, ci mai degrabă înşelătoare, parfumată şi densă…

Kronenbourg 1664 mi s-a părut similară ca textură, însă ceva mai grea, mai densă şi „mai germană” dacă pot spune aşa.