Faţă de celalalte tipuri de bere, Lambic-ul foloseşte fermentaţia spontană a produsului sub acţiunea unor drojdii sălbatice şi a unor bacterii native în Belgia, în zona Bruxelles-ului. Berea are acelaşi conţinut de malţ cu cereale nemalţificabile însă este expusă în mod liber microorganismului Brettanomyces Lambicus (majoritar) dar şi altor zeci de bacterii prezente în aer în anumite zone. Producerea berii lambic durează mult în timp, lichidul fiind lăsat pentru peste un an la maturat şi fermentat în butoaie de lemn. Un fapt interesant este că belgienii amestecă mai multe tipuri de Lambic pentru a crea anumite gusturi (cum este cazul stilului Gueuze – două tipuri de Lambic de diverse vîrste, cu refermentare în sticlă) sau asociindu-le cu fructe (Kriek, cu cireşe amare). Culoarea variază în funcţie de tipul de malţ folosit iar tăria nu este excesivă.
Banca de Bere
