Germania: Holsten Premium

La fiecare degustare, Holsten Premium mi-a pus aceeaşi problemă: oare nu se poate mai mult? Sau: de ce atât de subţire şi de leşinat? De la început vreau să subliniez că mai jos mă refer la produsul-licenţă al Carlsom Beverages şi nu la berea de la mama ei. Prezentare simplă, seacă şi aerisită: emblema mărcii  mare ca suprafaţă (un caveler cu un scut roşu – singura pată de culoare) şi apoi denumirea produsului, fără medalii şi alte laude cumpărate de pe la saloane. La look ar avea, după mine un mare plus. Conţinutul în schimb, îmi să bătăi de cap, fiind acuma într-o dificultate de a mă exprima. Nu, nu am băut prea mult, nu… încerc în schimb să îmi explic ce au vrut nemţii-danezii-românii cu berea asta? S-a montat în PET-uri de diverse generaţii, he-he însă gustul are ceva de lucru neterminat, parcă ar fi promis mai mult dacă avea un corp mai robust, o alcoolizare rezonabilă (aşa cum e acum mi se pare deosebit de forţată). Mă mai srprinde corpul subţire rău şi gustul dulceago-acrişor fără finish notabil care o înscrie printre berile comune din supermarket-uri. Păcat…

Producător: Holsten-Brauerei AG, Hamburg, RFG / Carlsberg Group / licenţe locale

Stil: lager

ABV: 5%; Ep: 11,2%

Culoare: auriu obişnuit pentru un lager. Carbonaţie medie. Spuma fină la început nu se păstrează. Fără dantelă notabilă.

Aroma: malţ, vag aspect fructat, cereale şi extensii metalice, apoi alcoolizare flagrantă la nas.

Gust: Corp subţire spre mediu, parţial astringent, textură înţepătoare, acidă. Malţ, aspecte fructate vagi, oarecum dulceag pe palat (ceva apos în orice caz) un iz metalic destul de pregnant şi alcoolizare destul de sintetică. Finish abrupt, de scurtă intensitate, dulceag-amărui. Bere aproximativă…

German lager made by romanians. Common golden look. Poor head, no retention and no lace on the glass too. Nose: some malt and cereals some metallic adds, sensible and synthetic alcoholization. Thin body, watery, malt with some fruits and metallic adds, sweet-bitter. Short finish, sweet-bitter. Common lager.

România: Ursus Black

După atâtea toate cele, hai să vedem ce se mai întâmplă prin grădina Ursului… ursu’ s-a cam plictisit de Cluj şi s-a tras mai pe la câmp, pe la Bucureşti. Nu pot să ştiu de ce, probabil metehne de animal sălbatic care trage spre comunităţi mari. În unele variante ale sale, ursu’ s-a mai înegrit la faţă în ideea de a place tuturor… deh, nu e o ideea rea să fii actor din când în când. Mai nou s-a lepădat şi de porumb, amintindu-şi că berea se face şi cu malţ… notă mare – în schimb concurenţa a lichidat tot mălaiul existent şi acuma îşi mai face şi reclamă zicând că păstrează tradiţia (notă mică). Bun, poza cu ursul negru e cam la fel ca aia cu ursul blond deci lipsa de inspiraţie îşi spune cuvântul. Produsul în sine arată frumos, are o strălucire mai wenge ca să zic aşa, spumos, cu retenţie onorabilă. Îmi place corpul astringent, carbonaţia potrivită şi alcoolizarea rezonabilă. Mă mai gândesc nu prea mulţumit la malţul prăjit rău parcă prea de tot care rupe din savoarea eventuală a lichidului şi se prelungeşte ca un tăvălug spre finish. Altfel nu e o bere rea dar parcă i-ar mai trebui ceva în plus…

Producător: SC Ursus Breweries SA, Bucureşti / SABMiller plc

Stil: strong dark lager

ABV: 6%, Ep: 15%

Culoare: negru lucios, netransparent. Carbonaţie slabă spre medie, spumă de mică intensitate care se păstrează la meniscul lichidului mult timp. Vagi urme de dantelă.

Aroma: malţ bine prăjit, caramel, ciocolată neagră, pâine prăjită, aspect lemnos.

Gust: Corp mediu, textură astringentă, favorizând malţul. Gust mălţos-lemnos, amărui cu unflexiuni de caramel şi vag ciocolată neagră. Finish amar de scurtă intensitate.

Strong dark lager from Ursus Breweries. Shinny deep brown or black look, untransparent. Soft to average carbonation, small and resisting head, good retention at the top of the liquid. Some lace but not noticeable. Nose: too-well roasted malt, toffee, toast (burnt bread feel, to be specific) some black chocolate and some wood hints. Average body, astringent mouthfeel, malty. Taste: roasted malt, wood, some flashes of toffee. Short intensity finish, bitter. Not bad, but something is missing!

R.I.P. Silva Original Pils sau Où sont les bières d’antan?

Când m-am apucat să scriu aici nu credeam că cel puţin unele părţi din scripte vor ajunge istorie… Că există o vocaţie a capitalismului de a progresa, nu mai e un secret pentru nimeni şi mai ales pentru noi în ultimul timp deci evoluţia e esenţială, dar oare cu orice preţ? De ceva timp am observat că una din puţinele beri constante şi cu personalitate de pe la noi şi mă refer la Silva Original Pils a început să fie îmbuteliată în pateticul volum de 2 litri PET. Şi asta nu e suficient: în lichidul depus chiar şi în sticlă au avut loc revoluţii importante, adică mălaiul a intervenit dintr-un foc în reţeta de fabricaţie clasând produsul final undeva pe la calitatea îndoielnică a unor lichide anoste produse de concurenţă. E un moment în care mă gândesc să întreb managementul Heineken România (proprietarul mărcii) care a fost ideea schimbării reţetei (sper că nu decesul berarului-şef…), de ce ni se spune că Silva păstrează tradiţia (care tradiţie, cea dinainte de martie 2012 sau cea de după…) sau dacă există şarje contafăcute. Mai mult, eticheta a fost schimbată prin ceva suspect cu un font dizgraţios şi o lipitură precară, chiar şi emblema cu acel R de la Reghin a fost schimbată. Unde mai e tradiţia domnilor?

Ca textură, Silva Original Pils a trecut de la un corp amărui, astringent şi destul de concentrat la o formă acrişor dulceagă, slabă ca intensitate cu un finish acid şi mălăieţ.

Prin urmare, sfătuiesc cititorii postului despre Silva Original Pils să îl considere ca făcând parte din istoria recentă şi să nu conteze pe respectivele impresii de acum încolo, ele referindu-se la momentul în care tradiţia era tradiţie…

Silva Original Pils a intrat deja în galeria sordidă a berilor fără căpătâi şi fără şanse de reuşită în viitor.

România: Stejar Strong

N-am idee de ce producătorul Ursus Breweries SA a plecat urechea spre nu-ştiu-ce zvonuri şi a cam renunţat la Stejar Pils în favoarea Stejar Strong… adică s-a renunţat la un pils rezonabil, mult mai bine lucrat decât marca Ursus şi s-a redescoperit varianta strong pe care o lăsaseră în urmă… Strategia de marketing îmi scapă dar probabil e îndreptată spre favorizarea mărcii premium (adică Ursu’) care în ultima vreme îmi pare ceva mai lucrată. Ce e bine e că Stejar Strong susţine rugby-ul românesc ăla care mai există probabil, ceea ce nu e puţin lucru şi pentru care merită felicitări! Prezentare sobră, cu celebrul stejar stilizat, în sfârşit ceva notabil… mă abţin în schimb de la sloganul lor cu caracterul masculin, care mi se pare un pic penibil. Conţinutul vine aşa, ca o lovitură grea… alcoolizarea se simte destul de bine la nas, corpul pare destul de subţirel pentru un Ep de 14,5% iar conţinutul e un dulceag cu note lemnoase pe care Stejar Pils îl prefigura foarte bine. Personal, regret dispariţia pils-ului în favoarea acetsui strong lager; e o bere reuşită pentru categoria ei însă nu cred că are un consum popular notabil.

Producător: Ursus Breweries SA / SABMiller plc

Stil: lager / strong lager

ABV: 7%; Ep: 14,5%

Culoare: cupru transparent. Carbonaţie slabă spre medie. Spumă intensă şi de durată. Dantelă marcată pe pahar.

Aroma: malţ, cereale, aspecte lemnoase şi de caramel.

Gust: Corp mediu, textură uleioasă/vâscoasă destul de subţire pentru un aşa Ep, slab astringent; lichid destul de bine echilibrat, dulceag cu aspecte lemnoase, de caramel, şi extensii de pâine şi drojdii. Finish dulceag, destul de sec, cu alcoolizare sesizabilă. O bere bună dar consumul moderat e o cheie…

Romanian strong pale lager. Amber or copperish look. Soft carbonation. Good looking head, good retention. Nice lace on the glass. Nose: malt with hints of wood, toffee and some bread extensions. Medium body, viscous or oily texture, a little bit too watery, quite well balanced. Sweet taste with hints of wood, toffee, some yeasts. Dry, sweet finish, strong alcoholization. Not bad…

La Multi Ani!

La multi ani si spor in toate in 2012!!!

Crăciun Fericit!

Ajuns la a 100-a postare, vă mulţumesc pentru alegerea acestui blog , pentru cele 7752 vizite de până acum, sperând că prin aceste scurte recenzii am reuşit să lămuresc sau să vă invit să experimentaţi cu măsură câteva beri din Europa şi nu numai. Crăciun Fericit şi spor în toate!

România: Tuborg Christmas Brew

Să fiu sincer, în fiecare an aştept această bere. În primul rând e ceva deosebit, e o bere produsă de Tuborg pentru sărbători, probabil că singura de la noi care are destinaţia asta, în vreme ce pe dincolo, berarii se întrec în ce să mai scoată nou de sărbători, fie de Crăciun, fie de Paşte. Noi nu prea avem deloc tradiţia berii speciale sau de sărbătoare, dat fiind faptul că aici încă se consumă vinul secular, din ăla produs acasă, dar nici de la vreun gigant industrial nu avem preocupări de trezire a unui spirit sau a unui gust special ori sezonier. Noi rămânem la ale noastre pils-uri şi lager-uri cotidiene. Industria berii de la noi e nemişcată: producători independenţi nu sunt, iar cei care există, produc pe profit, fără vreun interes în ceva nou.

Ăsta e motivul pentru care aştept Julebryg (Christmas Brew): pentru că fără vreun efort deosebit, sare peste cotidian, vine cu un alt gust şi cu o altă senzaţie. Celor de la Tuborg (acum Carlsrom Beverages) nu le iese gustul de fiecare dată: în 2009 au dat un rateu masiv după mine, cu o bere comună, dulceago-sintetic-alcoolizată. Am încercat-o şi în 2010: diferită! În primul rând prezentarea e mai sobră în aceeaşi doză cu fulgi de nea, dar fără sanie şi reni… În conţinut a apărut şi lemnul dulce, în sfârşit se recunoaşte o aromă în plus, asta pe lângă malţ, apă, hamei şi boabe de porumb! Rezultanta e o bere ambrată, cu aspect de cupru întunecat, transparentă – de fapt o culoare plăcută.Carbonaţia e medie, berea oferind o spumă rezonabilă, care însă se trece repede. 5,6% ABV la EP 12.3gr. P (la stamm puteau să lase mai mult, dar cred că nu le ieşea alcoolizarea din reţetă. În sfârşit, merge şi aşa). Parfumul este intens de malţ şi caramel, în emanaţie hameiul fiind slab sesizabil. Gustul e amărui cu aceleaşi nuanţe de caramel, chestie care se păstrează şi la finish, unde se mai adaugă un iz dulceag plăcut. Per total pe 2010 a fost bere mai reuşită, cel puţin faţă de 2009, când simţeam clar un miros tare de alcool nefiresc. La nivelul 2011 lucrurile iar s-au cam schimbat: lichidul a mai perdut din carbonaţie, echilibrul ingredientelor nu prea mai e ca anul trecut, în sensul că aspectele de caramel s-au mai estompat, textura e ceva mai apoasă, păstrându-şi o oarecare astringenţă. Faţă de 2010, versiunea actuală pare comună şi fără fervenţă dar totuşi rămâne bucuria a ceva deosebit pe care alţi producători nu se înghesuie să îl ofere. Ce mai, aştept din zbor şi vreo variantă de Paşte… Carls Paske sau Ringnes…

România: Ciucaş

Deşi printre puţinele care au rezistat ceva-ceva asaltului susţinut al marilor prosucători de lager de prin lume, cel puţin cu numele, Ciucaş a picat până la urmă în plasa SABMiller plc… până aici nimic suspect. Noii proprietari l-au produs un timp destul de scurt sub vechea înfăţişare (etichetă albă, cu marca în alb, pe un banner roşu), conţinutul fiind execrabil de-a dreptul, chiar mai rău decât în perioada în care era brasat la Aurora din Braşov (când şi aşa avea o textură banală, dulceagă şi destul de spumoasă). Ulterior, managerii au trecut la mutări de fabrici prin alte locuri prielnice ale ţării, s-a investit în marcă (lăudabil) şi infim în conţinut, aşa că la ora actuală avem un Ciucaş medaliat, cu o altă prezentare (inclusiv reclame cu muzici din Bănică Jr., animaţii cu cerbi în diferite ipostaze, adică cu Nea Cornel), ce mai… veselie mare! La prezentare, culmea! îmi place: etichetă verde cu marca trecută în auriu (doză) sau alb (sticlă) subliniată cu un buştean destul de liric, atrăgând atenţia printr-un cerb supradimensionat. Cerbul din primul plan e în schimb ceva destul de comun: industria americană de bere geme de cerbi, elani, antilope şi tot felul de capre etalate pe etichete… ei şi?… de ce să nu-l avem şi noi pe Nea Cornel… Conţinutul în schimb, nu vine cu nimic hotărâtor: corp subţire şi acru (de la mămăligă, deh!) plus nişte influenţe vagi ierboase şi metalice, adică tot ceea ce se găseşte uneori şi prin produsele extrem de ieftine de la supermarket-uri. De partea cu PET-ul nu mă mai leg…

Producător: SABMiller plc, România

Stil: lager

ABV: 4,5%

Culoare: galben obişnuit. Carbonaţie medie, spumă intensă iniţial care dispare rapid. Fără dantelă pe pahar.

Aroma: malţ cu aspecte acrişoare (destul de înţepătoare) şi ierboase vagi şi anumite extensii metalice.

Gust: Corp subţire, textură apoasă, aproape deloc astringentă, amăruie iniţial (dar destul de vag) face loc unui acrişor mălăieţ destul de pronunţat (şi neplăcut, cel puţin pentru mine). Aş veni cu aceeaşi recomandare pentru producător şi anume să renunţe la mălai şi porumb!!! Plictisitoare şi cam fără căpătâi.

Lager. Common yellow look. Medium carbonation. Nice head initially but vanishing fast. No lace this time. Nose: malt with some sourish accents (from the corn, of course), some fresh grass and metallic adds. Thin body, watery, bittery at first sip, then turning to a boring sour with hints of corn. A boring one!

România: Skol Premium

Să fiu sincer, managementul celor de la Carlsrom a făcut tot ce e posibil să facă berea asta super competitivă: i-au schimbat look-ul de nenumărate ori şi i-au tras reclame pe măsură, au pus-o la PET (mişcare inteligentă) iar numărul adepţilor a crescut masiv şi cu toate astea, Skol Premium rămâne un fel de brand/licoare cam de lumea a 3-a (în ideea că se îmbuteliază vesel prin Congo, ţări din Africa de vest sau Brazilia, locuri pe unde brasarea n-are absolut nici o tradiţie). Prezentare cam încărcată cu celebra etichetă cu glob şi continente iar în materie de culori s-a trecut de la auriu sau argintiu cu roşu la argintiu cu roşu şi verde. În sfârşit… De la deschidere, lichidul emană un iz acrişor-pământos, semn clar că se folosesc boabe suspecte de porumb, deci zeama n-are nici o şansă (cel puţin după gustul meu) să depăşească ce? Exact: corp subţire spre mediu, înţepător şi înşelător, pornind de la un dulceag amărui spre un amărui-acru cu vagi nuanţe ierboase. Mă linişteşte faptul că au şi alţii produse muuult mai jalnice…

Producător: SC Carlsrom Beverage Co SRL, Pantelimon, România

Stil: lager

ABV: 4,6%; Ep: 10,3%

Culoare: galben clar. Carbonaţie medie. Spuma dispare repede şi nu se menţine. Dantela lipseşte cu desăvârşire.

Aroma: malţ cu aspecte ierboase vagi plus ceva vag fenolic şi alcool suspect.

Gust: Corp subţire spre mediu, apos, malţ, iniţial dulceag-amărui, pe parcurs transformându-se în amărui-acru cu favorizarea hameiului. Finish amărui de intensitate medie şi o prelungire patetică, metalică.

Pale lager. Common yellow. Medium carbonation. Extremely fast vanishing head. No lace. Nose: malt with some weak fresh grass hints, then a strange alcoholic add. Thin to medium body, watery, malty, favourising the hops. Bittery finish with a strange metallic and earthy add. Extremely boring!

România: Neumarkt

Aici nu ştiu cât de multe ar fi de spus… În principiu nu prea agreez berea pusă la plastic dar câteodată să zicem că merge. În principiu genul ăsta de îmbuteliere se adresează consumatorilor mai puţin pretenţioşi şi de cursă lungă. În sfârşit, sunt cazuri şi cazuri… De la începuturi, de pe vremea când era o marcă exclusivă a Bere Mureş, această bere a apărut şi s-a localizat în inconştientul colectiv (ca să zic aşa) la PET de diverse volume. Iniţial se găsea într-un PET de 1,5 litri maroniu cu o etichetă albă cu marca scrisă în roşu. Ulterior, după ce producătorul a intrat în portofoliul grupului Heineken, s-a mai investit în design, adică PET-ul s-a transformat în verde iar eticheta s-a mai stilizat cu un design mai atrăgător. Forma ambalajului de 1 litru arată în continuare oribil şi nepractic (un fel de butoiaş bondoc şi neatrăgător). Altfel, pare că e agreată de cei cărora le e destinată deşi concurenţa de PET-uri există şi nu stă nici ea degeaba… Lichidul în sine nu prea are nimic spectaculos. E ceva mai tare şi mai amar decât concurentele, are o spumă frumoasă care lasă şi o oarece dantelă pe pahar (semn că se foloseşte o drojdie rezonabilă calitativ) însă carbonaţia are tendinţa să dispară ca prin farmec iar lichidul emană o prelungire acră (de la porumb, probabil) ierboasă şi metalică în acelaşi timp. Dezechilibrul în favoarea hameiului l-am găsit destul de înşelător iar concentraţia în alcool prea forţată pentru un extract primar de 11%.

Producător: Heineken România / Heineken Group

ABV: 5,2%; Ep: 11%

Stil: pils

Culoare: galben obişnuit. Carbonaţie slabă spre medie. Spumă intensă care se păstrează la suprafaţa lichidului în insule mari. Dantelă interesantă.

Aroma: predomină un iz amărui-acrişor de porumb cu hamei şi ceva metalic sau pământos, oarecum fenolic.

Gust: amărui intens, cu nuanţe acre pe alocuri, ierbos, lăsând ideea a ceva neterminat. Corp subţire spre mediu destul de apos, dezechilibrat în favoarea hameiului, slab astringent. Finish scurt ca intensitate, amărui-acru. Numai la ocazii…

Pils (PET bottle, 1.0 liter generation in this case). Common golden look. Soft to medium carbonation. Good, nice white head, nice lacing on the glass. Nose: some sour hints of corn, hops, and some unnatural earthy or metallic feel. Bitter and hoppy taste with some hints of grass. Thin to medium body, watery, favourising the hops. Short intensity finish, sour.