Foarte puţină bere olandeză pe la noi… şi în general ce vine, vine de la mari producători care nici măcar nu mai produc în ţara de origine, ci pe unde au mai cumpărat fabrici ca să se extindă. Mărturisesc că niciodată n-am avut onoarea să degust produsul original. Am încercat în schimb licenţe locale. Varianta bulgară se detaşa lejer de corpul lager-urilor proprii, fiind clar o altă reţetă. Varianta grecească (cea în discuţie aici) vine cu o textură destul de apoasă, un corp subţirel care face ca savoarea ingredientelor să fie destul de greu de identificat. Totul mi s-a părut prea vag, de la extensiile fructate din aromă la malţul folosit. Or, poate asta a fost intenţia producătorului să nu ofere o bere ca o lovitură de pumn ci mai degrabă ceva îndoit cu bună ştiinţă, o savoare la limita perceptibilului (pe care de ce să nu recunosc că o are), o ademenire sau o tentaţie. Prezentare sobră după mine (deşi roşul predomină în spaţiul etichetei) cu emblema mărcii trecută în negru, înconjurată de un chenar auriu. Un lager rezonabil…
Producător: Heineken Group / licenţe locale / Athenian Brewery
Stil: lager
ABV: 5%
Culoare: galben întunecat. Carbonaţie medie. Spumă intensă iniţial care nu se menţine. Fără dantelă de data asta.
Aroma: malţ, inflexiuni dulcege şi fructate cu vagi extensii de grăunţe.
Gust: Corp subţire spre mediu, textură apoasă, ingrediente greu de diferenţiat. Gust vag mălţos, dulceag cu inflexiuni fructate vagi. Finish mediu ca intensitate, dulceag-acrişor. Un lager promiţător, chiar dacă e vorba de o licenţă.
Dutch style lager. Deep yelow look. Average carbonation. Intense foam initially, then vanishing. No lace. Nose: some malt, grains, sweet notes and fruity adds. Thin to average body, watery texture. Malty taste, sweet with some hints of fruits. Average intensity finish, sweet-sour. Not bad at all!
Interesant, producătorul anunţă că a folosit pentru fabricaţie şi nişte orez, aşa că Andrew m-a nimerit. Sticla e insolită, transparentă care ar putea-o face un fel de beer for girls, are un design obişnuit iar informaţiile sunt gravate direct pe ambalaj. Conţinutul e auriu, dens cu un parfum sesizabil de orez (mai tare decât la Efes, de ex.). Oferă o spumă fină care se elimină repede, lăsând totuşi un cerc de de perle minuscule la meniscul lichidului. Gustul e intens, aroma de orez fiind persistentă, la început puţin acrişor, oferind pe parcurs şi savoarea aia de hamei pus la urmă. Poate fi înşelătoare! Deşi fină şi respectabilă, e totuşi o bere insistentă şi savuroasă.
de alt gen. Mi-a plăcut eticheta şi prezentarea şi am cumpărat spre exemplificare. Prima oară mi s-a părut ciudată, prea aromată. Am mai încercat-o iar după o perioadă, descoperind acelaşi gust, însă atunci am fost ceva mai atent la ea, considerând-o rezonabilă pentru ocazii mai speciale. Se pare că Bavaria Brewery este destul de bine cotată în Olanda ca să se situeze în top alături de Heineken şi Grolsch. Istoria i-a început în 1719 (aşa scrie pe sticlă) când Laurentius Moorees a început să braseze la Lieshout. În primul rând are o prezentare interesantă, cu o etichetă verde, cu raze şi cu spice de orz, puţin cam încărcată (după mine), dar interesantă. Nu are medalii. Se pare că nici olandezii de la Bavaria Brewery nu aleargă după cine ştie ce recunoaşteri internaţionale. Poate fi găsită şi la sticlă de 66cl, iar în pub-uri are preţuri mari. E o bere blondă, obişnuită ca aspect, carbonaţie medie, spumă densă care trece repede. Conţinutul este comun pentru un lager: apă malţ şi hamei. Olandezii se laudă că ar folosi o apă minerală de mare efect… asta nu pot controla, însă sunt convins că o apă bună e sursa principală a unei beri rezonabile, nu cred că trebuie să fie neapărat minerală. ABV 5%. Parfumul este sensibil de malţ cu o vagă inflexiune acrişoară şi aromată. Gustul este intens de malţ cu o aromă sensibil acrişoară (de mere verzi, mi s-a părut). Finish amărui cu aceeaşi undă de fruct. E de fapt o aromă comună la lager-ul olandez (mă rog, la cât am băut eu… ceva mai intensă decât la Heineken-ul produs la noi).
