Să fiu sincer, în fiecare an aştept această bere. În primul rând e ceva deosebit, e o bere produsă de Tuborg pentru sărbători, probabil că singura de la noi care are destinaţia asta, în vreme ce pe dincolo, berarii se întrec în ce să mai scoată nou de sărbători, fie de Crăciun, fie de Paşte. Noi nu prea avem deloc tradiţia berii speciale sau de sărbătoare, dat fiind faptul că aici încă se consumă vinul secular, din ăla produs acasă, dar nici de la vreun gigant industrial nu avem preocupări de trezire a unui spirit sau a unui gust special ori sezonier. Noi rămânem la ale noastre pils-uri şi lager-uri cotidiene. Industria berii de la noi e nemişcată: producători independenţi nu sunt, iar cei care există, produc pe profit, fără vreun interes în ceva nou.
Ăsta e motivul pentru care aştept Julebryg (Christmas Brew): pentru că fără vreun efort deosebit, sare peste cotidian, vine cu un alt gust şi cu o altă senzaţie. Celor de la Tuborg (acum Carlsrom Beverages) nu le iese gustul de fiecare dată: în 2009 au dat un rateu masiv după mine, cu o bere comună, dulceago-sintetic-alcoolizată. Am încercat-o şi în 2010: diferită! În primul rând prezentarea e mai sobră în aceeaşi doză cu fulgi de nea, dar fără sanie şi reni… În conţinut a apărut şi lemnul dulce, în sfârşit se recunoaşte o aromă în plus, asta pe lângă malţ, apă, hamei şi boabe de porumb! Rezultanta e o bere ambrată, cu aspect de cupru întunecat, transparentă – de fapt o culoare plăcută.Carbonaţia e medie, berea oferind o spumă rezonabilă, care însă se trece repede. 5,6% ABV la EP 12.3gr. P (la stamm puteau să lase mai mult, dar cred că nu le ieşea alcoolizarea din reţetă. În sfârşit, merge şi aşa). Parfumul este intens de malţ şi caramel, în emanaţie hameiul fiind slab sesizabil. Gustul e amărui cu aceleaşi nuanţe de caramel, chestie care se păstrează şi la finish, unde se mai adaugă un iz dulceag plăcut. Per total pe 2010 a fost bere mai reuşită, cel puţin faţă de 2009, când simţeam clar un miros tare de alcool nefiresc. La nivelul 2011 lucrurile iar s-au cam schimbat: lichidul a mai perdut din carbonaţie, echilibrul ingredientelor nu prea mai e ca anul trecut, în sensul că aspectele de caramel s-au mai estompat, textura e ceva mai apoasă, păstrându-şi o oarecare astringenţă. Faţă de 2010, versiunea actuală pare comună şi fără fervenţă dar totuşi rămâne bucuria a ceva deosebit pe care alţi producători nu se înghesuie să îl ofere. Ce mai, aştept din zbor şi vreo variantă de Paşte… Carls Paske sau Ringnes…
