Bulgaria: Zagorka

În principiu, bulgarii nu prea au cu ce se mândri în multe domenii, diferenţa e că pe unde încearcă să facă ceva, trag cu dinţii de chestia aia. Am observat deseori că au un patriotism altfel înţeles decât la noi iar când le admiri oraşul-zona-priveliştea pleznesc de bucurie. Ambiţia şi perseverenţa lor e proverbială, asta dincolo de ciudăţeniile pe care le au, de altfel (să dai din cap şi pentru toată lumea să însemne „nu” dar pentru ei să fie da…). Revenind la ale noastre, de brasat nu s-au apucat ei prea de curând, mai bine zis după 1880 când s-au eliberat de otomani (care credincioşi fiind, nu prea agreau alcoolul) iar berăria în sine de la Stara Zagora datează din 1902. După 1990 marca intră în portofoliul Heineken Group, care o produce ca bere locală. Prezentarea mi se pare simplă şi sobră: cutie în trei culori cu marca scrisă cu roşu sau etichetă ovală (pe sticlă), super-medaliată, în aceleaşi trei culori (care îi dau un iz naţionalist). De departe, e cam cel mai bun produs bulgar în materie de bere, detaşându-se de la început printr-o aromă amăruie destul de abruptă (comună la berea bulgărească), astringenţa destul de marcată a lichidului (chiar cu un corp mediu cum îl consider eu) şi combinaţia lemnos-ierbos, indicând folosirea mai multor tipuri de malţ.

Producător: Zagorka Brewery, Stara Zagora, Bulgaria / Heineken Group

Stil: lager

ABV: 5%

Culoare: galben transparent. Carbonaţie medie. Spumă generoasă care trece într-un interval rezonabil.

Aroma: malţ cu aspecte amărui, de iarbă proaspătă şi lemn verde, crud.

Gust: Corp mediu, oarecum apos, destul de echilibrat, deşi hameiul iese destul de bine în evidenţă, mediu astringent. Predomină malţul şi o nuanţă amăruie combinată cu aspecte ierboase. Finish prelung, amărui.

Lager. Common yellow look. Medium carbonation. Nice foam first, then vanishing. Nose: malt with some hints of fresh cut grass or green wood. Medium body with a sensible hops aroma / taste and with the same hints of grass. Long and bittery finish, refreshing. A good bulgarian lager.

@ Viesparul: Ha здраве!

Bulgaria: Kamenitza Svetlo

Kamenitza începe undeva prin perioada modernă a Bulgariei, în 1881 după ce războiul ruso-turc a permis ţării o modernizare accelerată. Şi dacă s-au produs schimbări de optică, percepţie şi chiar politice, până la investirea în timp liber n-a fost decât un pas iar ideea să brasăm şi pe la noi în Balcani a prins rapid. Evident că iniţial cu sprijin străin, apoi prin propriile forţe. Kamenitza intră în portofoliul AB InBev din 2006, evoluînd rapid în preferinţele consumatorilor bulgari. Prezentarea e sobră, însă pe acelaşi trend al companiei belgiene de a scrie marca vertical pe cutie (aşa cum fac la noi cu Bergenbier). Verdele cu albul şi roşul precum şi stema leonină de pe etichete dau un iz naţionalist, dar paradoxal particularizează produsul, îl fac de-a dreptul bulgăresc. La toate astea, vecinii noştri sudici mai adaugă nişte medalii, c-aşa-i modern în ziua de azi. Dincolo de asta, Kamenitza e un lager comun, fără să exceleze la vreun capitol definit de stilul lager. E clar că se poate mai mult…

Producător: Kamenitza AD, Plovdiv, Bulgaria / Anheuser-Busch InBev Co
Stil: lager
ABV: 4,4%; Ep: 10,2%
Culoare: galben pai cu vagi reflexii cuprate. Carbonaţie: medie sau sub medie. Spuma generoasă la început, nu se menţine.
Parfum: hamei cu malţ hotărât. După părerea mea, hameiul prevalează
Gust: de la început mi s-a părut o bere cam alungită, de parcă un lichid rezonabil ar fi fost îndoit cu apă. Corpolenţa lichidului în sine cam lasă de dorit (ca senzaţie sau ca mouthfeel, cum se zice…) însă nu pare ceva total destructurat. Lichidul are un amărui fad, alungit, de asta cred că apare şi o senzaţie dulceagă pe alocuri, o combinaţie fără mari pretenţii cu vagi note ierboase abia sesizabile la finish. Finish apos, alungit cu oarece tente amărui la înghiţire. E un lichid comun, mediu, probabil construit pentru consumatori nu foarte pretenţioşi.
Per total: stau în primul rând să ma gândesc ce-au vrut bulgarii cu berea asta? De la început pare a avea un target comun (asta în ce priveşte consumatorii) şi probabil că merge de minune cu ale lor mâncăruri tradiţionale, guvetche şi kebapche. Lipsa corpolenţei o face însă o băutură care se bate pe undeva pe la graniţa lager-urilor rezonabile, dar care, fatalmente, atîta pot oferi. Nu stiu cât e problema producătorului bulgar, cât problema în sine a InBev (care produce şi pe la noi chestii aproximative). Totuşi, pentru zilele toride de vară (pe care le au şi ei, nu numai noi) poate fi o opţiune pentru o bere cinstită.
Lager. Common yellow. Medium carbonation. Fast vanishing head. No lacing. Malty and hoppy aroma, slightly unbalanced, favorising hops. Thin body, dilluted. Taste: bitter and hoppy. Bittery finish of short intensity.

Bulgaria: Shumensko Svetlo

Bulgarii trec şi ei prin tot felul de avataruri. Ca şi pe la noi, industria majoră de bere a fost preluată de giganţi europeni care fac promoţii, sponsorizează şi susţin diverse evenimente ş.a.m.d. Nu zic că n-ar avea fabrici de bere independente, dar probabil că astea rămân prea mult de nivel local (ca şi la noi de fapt: aţi mai auzit de marca Trei Stejari? Ea există, dar stă pe plan local, pe la Sibiu…). Aşa, bulgarii nu sunt nici ei mai diversificaţi. Se pare că se consumă mult lager şi ceva pils, că despre vreun bulgarian stout nici nu poate fi vorba.

Shumensko Svetlo (adică blonda) are o istorie veche, fiind în prezent o marcă a grupului Carlsberg; nu e o bere tare (4,6% ABV) deci pare să fie bună vara, când dau căldurile alea mari atât la ei cât şi la noi. Are o culoare aurie plăcută, este limpede, clară cu un parfum obişnuit de malţ, fără să iasă în vreun fel în evidenţă. Gustul e echilibrat iar la înghiţire trage spre un amărui pronunţat combinat cu o nuanţă lemnoasă. De fapt, cele mai multe beri ale vecinilor de la sud mi-au făcut impresia unui amărui ceva mai pronunţat. Cred că pun mai mult hamei sau îl fierb mai mult în wort la finalizare…