Spania: Estrella Damm

De prin Spania, ce să zic, una caldă-una rece… pe lângă alte beri pe care le mai au şi pe care le-or mai avea (că n-am cum să le gust pe toate), Estrella Damm îmi aminteşte lejer de Timişoreana sau de Ursus din perioada mălăiaţă: un lichid destul de apos ca să pară a ceva, acrişor, cu o vagă prelungire lemnoasă (dar nu atât de consistentă ca la alte lager-uri spaniole) şi cu un finish acid (aproape de oţet) de la mălai, bată-l vina! Altfel, vine într-o prezentare curată şi aerisită într-o doză (cazul de faţă) roşie cu sigla în jumătatea superioară… simplă şi la obiect (asta mi-a plăcut, deci notă mare). Conţinutul în schimb, rămâne la un comun obscur…

Producător: CC Damm SL, Barcelona, Spania

Stil: lager

ABV: 4,6%

Culoare: auriu obişnuit. Carbonaţie slabă spre medie. Spuma dispare repede, dantelă destul de bine reprezentată.

Aroma: aspect amărui acrişor, malţ, ceva vag lemnos şi o extensie suspectă de mălai şi boabe nemalţificabile.

Gust: Corp subţire, textură înţepătoare, apoasă, malţ cu aspect acrişor, vag lemnos cu prelungiri mălăieţe. Finish acid, de scurtă durată şi intensitate, fără hamei sesizabil. O bere plictisitoare.

Spanish lager. Common golden look. Soft to medium carbonation. Nice lace on the glass. Nose: malt, some wood and the worst combination of rice and maize = sour. Thin body, watery, malt with the same maize and sourish extensions. Acid finish, short, almost no hops. A boring beer.

Polonia: Strzelec Jasne Pełne

Cu polonezii nu prea e de glumit în materie de bere, ce-i drept au o tradiţie destul de îndelungată la capitolul brasat şi în plus vin cu un anumit stil încă păstrat în nordul Europei al unui tip de bere mai tare (ca alcoolizare), mai puţin carbonatat şi oarecum dulceag. Strzelec Jasne Pełne (adică săgetătorul curat, cam aşa ar veni) e undeva între un lager german şi stilul polonez de mai sus: un lichid nu excesiv de carbonatat, dulceag (dar într-un mod destul de suspect), lemnos şi destul de astringent şi în paralel cu un corp destul de apos (sau prea fin… nu mă pot hotărî) lăsând impresia că un ingredient a fost pus într-o proporţie mai mică deoarece se pierde în textura lichidului (aici e vorba şi de malţ şi de hamei). Prezentarea mi se pare extrem de reuşită în schimb: Un arcaş-centaur alb (stilizat şi supradimensionat) în partea superioară a etichetei iar îmijloc emblema mărcii sub care se află nelipsitele medalii.

Producător: Browary Regionalne Łomźa, Varşovia, Polonia

Stil: lager

ABV: 5,2%

Culoare: galben obişnuit. Carbonaţie medie sau oarecum sub-medie. Spuma intensă iniţial, dispare relativ repede. Fără dantelă de data asta…

Aroma: malţ cu aspecte de hamei, lemn şi un adaos dulceag destul de suspect.

Gust: Corp destul de subţire pentru lager de 5,2% ABV (despre care presupun că ar avea un Ep mai mare…) textură apoasă, oarecum dulceag, cu aspecte de malţ, grăunţe, un aspect lemnos vag definit (probabil o prelungire a malţului) şi la fel de vag ceva hamei dar nu excesiv. Finish scurt ca intensitate, dulceag. Un lager obişnuit…

Polish lager. Common yellow look. Soft to medium carbonation, nice head first, then vanishing. No lace this time… Nose: some malt, wood hints and some suspect sweetness. Thin body, watery texture, sweet-bittery with hints of wood, grains and some hops. Short finish, sweet-bittery. Common lager.

Crăciun Fericit!

Ajuns la a 100-a postare, vă mulţumesc pentru alegerea acestui blog , pentru cele 7752 vizite de până acum, sperând că prin aceste scurte recenzii am reuşit să lămuresc sau să vă invit să experimentaţi cu măsură câteva beri din Europa şi nu numai. Crăciun Fericit şi spor în toate!

Belgia: Leffe Blonde

Degust rar bere belgiană şi asta nu din cauză că nu s-ar găsi sau că ar fi greu de procurat, probabil că încerc să fiu mai variat, pentru că se ştie că simţurile au o anumită inerţie, se viciază (oare o fi bine zis aşa?) şi de ce să nu recunoaştem şi la noi dar şi la ei berea e destul de scumpă. Prima oară am gustat Leffe Blonde… demult, pe când nici nu se importa şi pe când probabil că nu intrase în portofoliul Anheuser-Busch InBev Group şi mai ţin minte că am tăcut brusc, gândindu-mă că ce-o fi asta? Pe parcurs lucrurile s-au normalizat şi avem bere pentru toate gusturile, destul de rapid de gasit prin orice magazin mai respectabil… asta pentru situaţii în care ai chef de o bere belgiană în mod neapărat şi dacă nu ţii cu dinţii ca berea aia belgiană să nu fie vreun Orval sau altceva. Ei bine tocmai în chestia asta a lovit strategic Anheuser-Busch InBev Group: a popularizat faima acestei beri… a scos-o din Belgia şi a adus-o în cotidian, ceea ce abaţii de la Leffe nu prrea ar fi reuşit (de fapt probabil că nu prea îi interesa). Prezentarea e simplă în sticlă brună cu etichetă bicoloră (auriu cu galben) cu numele mărcii scris în litere gotice supradimensionat iar deasupra un mic desen stil vitraliu al unei părţi a abaţiei. Cu ocazia asta constat că eticheta a fost schimbată (ca design) desenul-vitraliu în trecut fiind ceva mai mare. La capitolul conţinut, deşi este un produs de serie (care mai conţine şi nişte stabilizatori şi coloranţi) nu sare deloc departe de ideea de bere mânăstirească: oferă o spumă intensă şi fină, plus o dantelă impresionantă pe pahar aducând şi un complex de malţ-lemn-drojdii-cereale care intră în tipicul stilului. Singura problemă mi se pare alcoolizarea destul de sensibilă olfactiv. În rest, cred că merge ca desert, cu niste brânză…

Producător: Br. Abbaye de Leffe SA, Dinant, Belgia / Anheuser-Busch InBev Group

Stil: ale / bere de mânăstire

ABV: 6,6%

Culoare: galben spre cupru. Carbonaţie slabă spre medie. Spumă intensă care se păstrează la suprafaţa lichidului. Dantelă marcată pe pahar.

Aroma: malţ, aspect vag fructat, sirop, lemn aromat, cereale. Alcoolizare destul de sensibilă la nas.

Gust: Corp mediu, textură acidulată şi destul de fină (cremoasă), mediu astringent, malţ de diferite sorturi probabil, un aspect lemnos/fructat, dulceag cu extensii de cereale şi drojdii. Finish acrişor dulceag şi drojdios de medie intensitate. O bere mânăstirească de serie, dar totuşi rezonabilă.

Belgian ale. Deep gold to copper look, soft to medium carbonation; nice and persistent head and nice lace on the glass too. Nose: malt, syrup, cereals, yeasts some fruity add (citrus) and some sweet wood. Medium body, creamy texture, malt of several types, cereals, yeasts, sweet fruits (on the palate). Yeasty finish, slightly sweet-sour. A good one!

România: Tuborg Christmas Brew

Să fiu sincer, în fiecare an aştept această bere. În primul rând e ceva deosebit, e o bere produsă de Tuborg pentru sărbători, probabil că singura de la noi care are destinaţia asta, în vreme ce pe dincolo, berarii se întrec în ce să mai scoată nou de sărbători, fie de Crăciun, fie de Paşte. Noi nu prea avem deloc tradiţia berii speciale sau de sărbătoare, dat fiind faptul că aici încă se consumă vinul secular, din ăla produs acasă, dar nici de la vreun gigant industrial nu avem preocupări de trezire a unui spirit sau a unui gust special ori sezonier. Noi rămânem la ale noastre pils-uri şi lager-uri cotidiene. Industria berii de la noi e nemişcată: producători independenţi nu sunt, iar cei care există, produc pe profit, fără vreun interes în ceva nou.

Ăsta e motivul pentru care aştept Julebryg (Christmas Brew): pentru că fără vreun efort deosebit, sare peste cotidian, vine cu un alt gust şi cu o altă senzaţie. Celor de la Tuborg (acum Carlsrom Beverages) nu le iese gustul de fiecare dată: în 2009 au dat un rateu masiv după mine, cu o bere comună, dulceago-sintetic-alcoolizată. Am încercat-o şi în 2010: diferită! În primul rând prezentarea e mai sobră în aceeaşi doză cu fulgi de nea, dar fără sanie şi reni… În conţinut a apărut şi lemnul dulce, în sfârşit se recunoaşte o aromă în plus, asta pe lângă malţ, apă, hamei şi boabe de porumb! Rezultanta e o bere ambrată, cu aspect de cupru întunecat, transparentă – de fapt o culoare plăcută.Carbonaţia e medie, berea oferind o spumă rezonabilă, care însă se trece repede. 5,6% ABV la EP 12.3gr. P (la stamm puteau să lase mai mult, dar cred că nu le ieşea alcoolizarea din reţetă. În sfârşit, merge şi aşa). Parfumul este intens de malţ şi caramel, în emanaţie hameiul fiind slab sesizabil. Gustul e amărui cu aceleaşi nuanţe de caramel, chestie care se păstrează şi la finish, unde se mai adaugă un iz dulceag plăcut. Per total pe 2010 a fost bere mai reuşită, cel puţin faţă de 2009, când simţeam clar un miros tare de alcool nefiresc. La nivelul 2011 lucrurile iar s-au cam schimbat: lichidul a mai perdut din carbonaţie, echilibrul ingredientelor nu prea mai e ca anul trecut, în sensul că aspectele de caramel s-au mai estompat, textura e ceva mai apoasă, păstrându-şi o oarecare astringenţă. Faţă de 2010, versiunea actuală pare comună şi fără fervenţă dar totuşi rămâne bucuria a ceva deosebit pe care alţi producători nu se înghesuie să îl ofere. Ce mai, aştept din zbor şi vreo variantă de Paşte… Carls Paske sau Ringnes…

Germania: Veltins Pilsener

Să fiu sincer, demult n-am mai degustat ceva despre care să spun: în sfârşit ceva corect pentru ce alcoolizare şi Ep se oferă… până la urmă e un sentiment asociat unui anumit gust după care mă orientez sau cel puţin încerc. Iată de ce am optat imediat pentru Veltins Pilsener şi în plus, pentru că pils-ul este destul de rar printre ce se găseşte la noi. Văzusem pe vremuri concursuri sportive unde erau arborate steaguri imense pe care scria Veltins însă chiar habar n-aveam despre ce e vorba. Ei, acuma m-am deşteptat! Prezentare aerisită şi sobră cu emblema mărcii pe un fond alb iar deasupra cu stema producătorului… probabil cea mai curată şi modernă prezentare pe o cutie/etichetă. Conţinutul vine cu o anumită onestitate, neavând un corp prea plin, forţat pentru un ABV de 4,8% ci oarecum mai „demisec”, altfel destul de bine echilibrat, amărui cu nuanţe lemnoase şi cu finish amărui, scurt. O bere lăudabilă prin decenţă şi constanţă.

Producător: Brauerei C&A Veltins GmbH&Co KG, Meschede-Grevenstein, RFG

Stil: pils

ABV: 4,8%

Culoare: auriu obişnuit. Carbonaţie medie, spumă care dispare repede, dantelă destul de vizibilă pe pereţii paharului.

Aroma: malţ cu aspecte lemnoase, amărui şi cu prelungire vagă de hamei.

Gust: corp subţire spre mediu, textură destul de apoasă, înţepătoare, mediu astringent; malţ de diferite tipuri probabil, aspecte lemnoase şi vagi fructate. Finish scurt ca intensitate, amărui. O bere destul de corectă cu un aspect de prospeţime.

Pils. Common yellow look. Medium carbonation, fast vanishing head. Almost no head. Nose: malt with some wood adds. Thin to medium body, watery texture, prickly, malty taste with some vague fruity notes. Short intensity finish, bittery. A straight beer, a fresh one!

Germania: Kaiserdom Pilsener

Aici nemţii au încercat ei ceva, dar lucrurile nu prea au ieşit pe măsură. În sfârşit, nu tot ce vine din Germania este super şi ultra la fix. Kaiserdom Pilsener, apărută de ceva timp pe piaţă la noi, vine întru-un ambalaj destul de simplu, alb cu marca produsului în albastru sau un albastru deschis, o prezentare destul de aerisită, ba chiar comună pentru o bere. Nu ştiu dacă au avut în intenţie totuşi să scoată o bere de mare efect, adresându-se probabil unor consumatori destul de nepretenţioşi de medie, asta deoarece conţinutul lasă masiv de dorit în privinţa consistenţei lichidului. Chiar în poză (care nu e cine ştie ce reuşită) se poate vedea şi ce culoare îndoielnică are lichidul… De apreciat că nu au forţat o alcoolizare prea mare la un plato care probabil nu depăşeşte 10%. Corpul apos şi accentele metalice-pământoase şi sintetice mă fac destul de neîncrezător. Mare ratare germană!

Producător: Kaiserdom Privatbrauerei, Bamberg, RFG

Stil: pils

ABV: 4,3%

Culoare: galben destul de chinuit. Carbonaţie slabă, spumă slabă ca intensitate care nu se păstrează.

Aroma: malţ cu anumite aspecte ierboase (dar foarte vagi) şi o notă sintetică (ceva metalic acompaniat de săpun sau şampon).

Gust: Corp subţire rău, textură apoasă, vag gust ierbos cu aspecte mălăieţe, acrişor mai degrabă decât amărui… finish scurt ca intensitate, acrişor. O bere fără sens…

Pils. Extremely pale golden look. Soft carbonation, almost no head. Nose: some malt with weak hints of grass (but very weak…) sand some synthethic add (like soap) and metallic accents. Thin body, watery mouthfeel, grassy taste with some sourness. Short intensity finish, sour. A senseless beer…

Muntenegru: Nikšićko Pivo

Fără să ştiu mare lucru despre producţia muntenegreană de bere, trebuie să recunosc că Nikšićko Pivo m-a surprins în mod plăcut. De pe etichetă aflu că istoria îi începe undeva prin 1896 şi apoi s-a stabilizat în pofida a tot ce s-a întâmplat în fosta Yugoslavie. Incredibil cum ceva dăinuie ca tradiţie… Prezentare destul de stridentă după părerea mea, într-o cutie bicoloră cu emblema mărcii mare, posatată oarecum în diagonală, medaliată cu toate cele medalii de mare preţ. Conţinutul nu e deloc rău pentru un lager venit dintr-un loc destul de insolit: un corp mediu, destul de spumos pe palat, fructat-ierbos la nas şi bine echilibrat ca ingrediente (în ce priveşte gustul). Finish-ul amărui crud, deşi destul de bine estompat, aminteşte oarecum de lager-ul boemian. O bere corectă şi surprinzătoare.

Producător: Pivara Trebjesa AD, Nikšić, Muntenegru

Stil: lager

ABV: 5%

Culoare: galben obişnuit. Carbonaţie medie, spuma dispare repede. Vagi urme de dantelă pe pahar.

Aroma: malţ cu aspecte fructate şi ierboase.

Gust: Corp mediu, textură acidulată, mediu astringent, malţ cu aspecte fructate şi ierboase, vag amărui. Finish mediu ca intensitate, amărui cu aceleaşi aspecte fructate şi ierboase. Păcat de alcoolizarea destul de pronunţată la finish care combinată cu acel amărui sec, dă oarecare disonanţă. O bere surprinzătoare!

Lager from Montenegro. Golden look, medium carbonation, vanishing white head. Some weak traces of lace on the glass. Nose: malt with some fruity notes. Medium body, sparkling texture, malt with some light fruits and hints of grass. Medium intensity finish bittery with the same fruity notes. A good beer!

Franţa: Meteor Lager

În principiu îi creditam pe francezi cu o calitate şi o diversitate a berii mult mai bună decât nemţii, dar uneori cad şi ei destul de nefericit. Meteor Lager e exemplul că mai rău nu se poate… probabil că depăşeşte cu puţin celebra 33 Export (au PET d’1 litre). Prezentare interesantă la un volum de 25cl cu o etichetă simplă dar totuşi anostă pe care scrie: Meteor. De la desfacere mi-am dat seama că nu prea are treabă cu o bere curată, emanând aşa un fel de duh de grăunţe nemaipomenit combinat cu o amărală de hamei sau ce produs de sinteză o mai fi el… La gust mi s-a părut din nou ciudată în sensul că ingredientele păreau bine reliefate însă corpul prea apos şi acid i-a scăzut imediat din valoare şi la asta s-a adăugat aspectul metalic şi alcoolizarea devastatoare de la finish. Adevărul e că avem şi noi lager-uri muuuult mai bune…

Producător: Brasserie Meteor, Hochfelden, Franţa

Stil: lager

ABV: 5%

Culoare: auriu obişnuit. Carbonaţie slabă, spumă de mică intensitate care nu se păstrează. Fără dantelă pe pahar de data asta.

Aroma: malţ, hamei şi un aspect ierbos/lemnos acrişor-dulceag şi ceva grăunţe.

Gust: Corp mediu, acidulat, apos, destul de bine articulat, mediu astringent; malţ cu aspecte lemnoase şi dulcege. Finish scurt ca intensitate dulceag metalic. Deranjează vădit alcoolizarea sesizabilă şi aspectul metalic de la înghiţire. Vai de el de lager…

Pityful french lager. Golden look, soft carbonation, almost no head. No lace on the glass this time. Nose: malt, hops (or similar chemical stuff) some wood and grain notes. Medium body, watery, quite well balanced; malty taste with hints of wood and some sugars. Short intensity finish, sweet with an metallic add. Weird alcoholization sensible at finish. Avoid this one!

Turcia: Efes Dark

De ceva timp, am avut o mare revelaţie şi anume că turcii (nefiind ei mari băutori de bere) nu se dezmint când se apucă de brasat. Am recunoscut în Efes Dark savorea pe care o ştiam încă de când produsul era prelucrat la noi însă într-o altă prezentare cu o etichetă mai mare şi cu simbolul panterei aproape neinteligibil. Turcii au lucrat ceva la design în ultimul timp, au micşorat eticheta, au mărit personajul şi au păstrat conţinutul care, după părerea mea, le face cinste. Deci mă rezum la a spune că prezentarea e extrem de simplă. În privinţa lichidului iese în evidenţă aspectul astringent al corpului, echilibrul componentelor şi combinaţia fructată şi acrişoară de orez cu nuanţele de caramel şi pâine prăjită.

Producător: Anadolu Efes Brewery, Turcia

Stil: dark lager

ABV: 6,1%

Culoare: maro întunecat, opac. Carbonaţie medie. Spumă slabă ca intensitate care dispare repede. Vagi urme de dantelă pe pahar.

Aroma: malţ, nuanţe fine de caramel, pâine prăjită şi un aspect acrişor fructat, asta pentru că turcii folosesc orez la fabricaţie

Gust: Corp mediu, textură astringentă, malţul se simte bine, la fel şi aspectele de caramel şi cele fructate (asemenea fructelor dulci confiate) care stau bine în echilibru cu restul ingredientelor. Finish intens, destul de sec, amărui-fructat cu nuanţe de caramel. O bere reuşită şi în acelaşi timp… destul de abstractă.

Dark lager from Turkey. Dark brown look, moderate carbonation. Fast vanishing, small and cappucino like head. Some traces of lace on the glass but almost with no importance. Nose: roasted malt, toffee, toast, dark chocolate and some sweet fruity notes. Medium body, astringent texture, well balanced, the alcohol is great masqued with the rest of ingredients. Malty taste, light bitter with some adds of caramel and sweet fruits. Dry finish light bittery-fruity with notes of caramel. Nice turkish beer!